The Economist are un material dedicat României în care arată că economia în creștere transformă țara, la fel ca Italia în anii ‘70, dintr-o țară de emigranți într-una de imigranți, angajații străini, în special din Asia, venind aici pentru a lucra.
În urmă cu o generație, românii stăteau la coadă pentru mâncare. Astăzi, în București, cozile s-au întors, dar cei care stau la ele nu sunt români. Pe o stradă, refugiații ucraineni stau la coadă în fața unui centru de distribuire a ajutoarelor. În alta, nepalezi, bangladeshieni și alții așteaptă în fața unui birou de imigrări pentru a-și reînnoi permisele de muncă și de ședere. Ca și Italia în anii 1970, România este pe punctul de a trece de la o țară de emigranți la una de imigranți.
Economia României crește constant de un deceniu, anul trecut cu 4,7%. În 2010, PIB-ul pe cap de locuitor, ajustat în funcție de prețuri, reprezenta 53% din media UE; în 2021, acesta era de 74%. Între timp, populația s-a redus de la 23,2 milioane de locuitori în 1990 la 19 milioane în prezent. Rata natalității s-a prăbușit după revoluția din 1989, iar milioane de oameni au emigrat. În prezent, țara se confruntă cu un deficit sever de forță de muncă.
După-amiaza, coada din fața biroului de imigrare din București este lungă. Nikky, o dădacă nigeriană, spune că, în mod ideal, și-ar dori să lucreze în Marea Britanie, dar ar prefera să trăiască legal aici decât ilegal acolo. Atharv, un inginer de software din India, și Nico, un barman din Sri Lanka, nu vorbesc limba română, dar acest lucru nu s-a dovedit a fi un obstacol pentru ei până acum. Este atât de greu să intri în birou încât Nico a dormit pe trotuar peste noapte; ceilalți doi au ajuns în zori. Dintr-o dată, se produce o agitație: cineva pe care nu l-au mai văzut până acum încearcă să sară peste ei la coadă.
Hotelurile, barurile și restaurantele caută cu disperare lucrători, dar cel mai mare deficit este în construcții. Alexandru Băiculescu, director general adjunct al Hidro Salt, o firmă de construcții, are 350 de angajați. Dintre aceștia, 200 sunt străini, majoritatea srilankezi și vietnamezi. Aceștia sunt recrutați prin intermediul agențiilor, dar birocrația din România este atât de copleșită de cererea explozivă, încât mulți dintre cei invitați nu ajung niciodată: sunt furați de alte țări, cum ar fi Emiratele Arabe Unite, în lunile dinaintea obținerii vizelor românești.
Dl Baiculescu plătește 1.000 de dolari pe lună, plus cazare și hrană, dar până la 40% dintre noii săi recruți pleacă în câteva luni pentru a-și încerca norocul în mod ilegal în țări mai bine plătite. „Nu mă pot extinde din cauza acestor probleme”, spune el. Birocrația din România „este atât de complicată încât multe companii pur și simplu renunță” la importul de noi lucrători, spune Monica Roman, un profesor universitar care studiază imigrația. În schimb, ele încearcă să îi atragă pe cei pe care companiile mai mari au reușit să îi aducă. Mulți dintre lucrătorii care vin să scape de sărăcia disperată sunt fericiți să accepte „orice fel de loc de muncă în străinătate”.
Adriana Iftime, directorul general al Federației Patronatelor Societăților de Construcții, spune că sectorul are nevoie de cel puțin 100.000 de noi muncitori până la sfârșitul anului 2024. Constructorii vor să satisfacă cererea de lucrări de infrastructură, stimulată de fondurile UE pentru reconstrucția post-pandemică. România va primi 27 de miliarde de euro (29,8 miliarde de dolari), din care până la 17 miliarde de euro vor merge către construcții, spune dna Iftime. Dacă se includ și alte fluxuri de finanțare din partea UE, România ar putea primi peste 80 de miliarde de euro până în 2027. Lucrătorii străini, spune ea, „sunt soluția atunci când nu există altă soluție”.
În 2017, România a avut o cotă de 3.000 de permise pe an pentru muncitorii extracomunitari. Această cotă a crescut la 100.000 până anul trecut, dar multe dintre ele au fost ocupate cu reînnoiri de către lucrătorii aflați deja în țară. Oana Țoiu, un deputat care face parte din comisia pentru muncă a parlamentului, spune că, deși România are nevoie de lucrători străini ca o „soluție rapidă” pentru deficitul de forță de muncă, multe dintre persoanele de care țara are nevoie se află deja în ea. Problema este că sistemul de asigurări sociale și normele fiscale punitive fac inutilă pentru mulți oameni munca cu fracțiune de normă, în special pentru mamele cu copii mici. „Există un spațiu imens pentru a avea măsuri proactive pentru ca românii să intre în aceste roluri.”
Mulți români continuă să emigreze pentru salarii mai bune în altă parte, dar alții se întorc acasă. Între timp, populația României născută în străinătate este în creștere. La sfârșitul anului 2022, în țară erau 113.520 de cetățeni din afara UE, o creștere de 110% în cinci ani. De asemenea, existau 54.765 de cetățeni UE, 113.000 de refugiați ucraineni și aproximativ 200.000 de imigranți din Republica Moldova vecină (deși majoritatea acestora au cetățenie română). Mircea Mocanu, care conduce biroul din București al Organizației Internaționale pentru Migrație a ONU, spune că organizația sa calculează că, excluzând moldovenii, până la sfârșitul deceniului vor fi 600.000 de străini în România. Aceasta este o schimbare mare și foarte rapidă. ■
