Un virus parșiv și misterios pare că îi dă târcoale lui Nelu Tătaru. Așa se face că, dintr-un blând ministru al Sănătății, domnu’ Nelu a devenit un filosof abstract care nu mai folosește cuvinte și fraze cu sens, ci concepte și metafore încifrate.
De ceva timp, domnu’ Nelu nu mai comunică, ci ne face martori ai unui amplu și alambicat proces cognitiv, invitandu-ne într-o junglă personală de gânduri și idei. A încetat să mai transmită informații, înțelegând că menirea unui ministru nu este să informeze, ci doar să indice complexitatea unor situații. Nu au dreptate cei care râd de ce spune domnia sa. O fac din invidie și din frustrarea că nu se pot ridica la înălțimea marelui vizionar Tătaru.
Mentalul ministrului nostru este unul de tip platou, cu manifestări în cocoașe duble, a doua cocoașă fiind în contrapoziție față de prima. Vălurirea celor două cocoașe prin platoul ministrului Nelu face parte, desigur, din superbul program de guvernare de care ne tot bucurăm de ceva timp încoace. Și e de neînțeles de ce un personaj atât de profund nu este numit oficial purtător de cuvânt al Guvernului, căci modul în care se exprimă reflectă perfect sus amintitul program de guvernare.
Dincolo de glumă, cam asta e strategia Ministerului Sănătății din România. O strategie bazată pe felurite intuiții, presimțiri și jocuri de limbaj. Sănătate noastră e o chestiune metafizică, nu una medicală. De pe un vârf de cocoașă, întrezărim abisul de sub noi și din preajma noastră… Nu cumva am rămas singuri-singurei în această poveste?!
