Un bărbat din Vrancea a primit peste 40.000 de lei de la Poşta Română, după ce scrisorile recomandate pe care le-a trimis în străinătate nu au ajuns la destinaţie. Vrânceanul a obţinut în instanţă încă 52.000 de lei despăgubiri, însă procesul este pe rolul Curţii de Apel Galaţi

Un vrâncean se judecă cu Compania Naţională „Poşta Română”, după ce aceasta din urmă i-ar fi rătăcit peste 300 de scrisori pe care le-a trimis în Marea Britanie între anii 2017 şi 2018.

Vasile B., aşa cum apare numele său menţionat pe portalul instanţelor de judecată, vrea despăgubiri de 52.000 de lei pentru recomandatele care nu au mai ajuns la destinaţie.

În motivarea cererii sale din instanţă, vrânceanul a arătat că a expediat, prin Oficiul Poştal 1 Focşani, mai multor persoane din Marea Britanie aproximativ 500 de trimiteri poştale recomandate ce conţineau „cărţi poştale vechi”. Pentru fiecare din aceste expedieri a achitat tarifele standard stabilite de Poşta Română, respectiv 16 lei, iar din cele aproximativ 500 recomandate nu mai puţin de 302 trimiteri poştale nu au ajuns la destinatari, şi nici nu i-au fost restituite. În faţa acestei situaţii, colecţionarul a făcut mai multe sesizări prin care a solicitat lămuriri în legătură cu serviciile poştale neefectuate, precum şi plata unor despăgubiri aferente acestora.

Poşta Română şi-a recunoscut o parte din vină şi i-a plătit despăgubiri de peste 41.000 de lei, iar în prima instanţă, magistraţii de la Judecătoria Focşani, au obligat Poşta Română să îi achite bărbatului încă 52.000 de lei pentru cea mai mare parte a scrisorilor trimise şi neajunse la destinaţie. „Pârâta (n.a. Poşta Română) a refuzat să achite despăgubiri, invocând Convenţia Uniunii Poştale Universale, potrivit căreia statele membre si operatorii desemnaţi nu sunt răspunzători când acţiunile expeditorului pot fi suspectate a fi cu intenţie frauduloasă, cu scopul de a primi despăgubiri. Considerând că refuzul pârâtei de a plăti despăgubirile prevăzute lege este abuziv, a formulat în temeiul art. 39, alin.3 din OUG nr. 13/2013 prezenta acţiune. A mai arătat că suma solicitată cu titlu de despăgubire pentru pierderea corespondenţei a fost calculată pentru cele 302 trimiteri poştale recomandate”, se arată în motivarea de la Tribunalul Vrancea, cu privire la acţiunea colecţionarului. De altfel, el a susţinut în instanţă că chiar şi Royal Mail (Poşta Regală Britanică) i-a comunicat faptul că serviciul poştal trebuie să îl despăgubească pentru pierderea suferită.

Poşta Română îl acuză de fraudă, dar nu are dovezi. La rândul ei, Compania Poşta Română se apără şi spune că susţinerile reclamantului nu au temei legal. Astfel, din verificări, a reieşit că în anul 2017 bărbatul a expediat 288 de trimiteri poştale externe, din care 192 nu au ajuns la destinaţie, fapt pentru care s-au plătit despăgubiri de 33.410 lei, iar în 2018 alte câteva mii de lei. Totuşi, vrânceanul este bănuit că ar încerca să obţină în mod fraudulos despăgubiri. „Conform unor informări primite din partea unor destinatari din Marea Britanie, cărora le-au fost expediate trimiteri recomandate de către domnul Vasile B, conţinutul trimiterilor reclamate a constat în bucăţi de ziar, iar destinatarii nu au nicio relaţie cu reclamantul. Operatorul poştal din Marea Britanie i-a informat că procedura internă de prelucrare a trimiterilor înregistrate pe teritoriul ţării respective nu impune scanarea în aplicaţii informatice a tuturor trimiterilor înregistrate”, se arată în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de Poşta Română. Dacă decizia Judecătoriei Focşani i-a dat câştig de cauză vrânceanului, decizia a fost însă schimbată de Tribunalul Vrancea, care a respins cererea de acordare a despăgubirilor suplimentare. „Având în vedere frecvenţa trimiterilor, precum şi împrejurarea că, deşi a susţinut, reclamantul nu a dovedit faptul că activitatea de trimitere a cărţilor poştale constituie o activitate reală iar nu una simulată, Tribunalul apreciază că reclamantul a deturnat dreptul de a efectua aceste trimiteri poştale prin intermediul serviciilor poştale prestate de către apelantă şi de a obţine despăgubiri pentru trimiterile nelivrate şi nerestituite (pierdute) de la scopul pentru care au fost reglementate în scopul obţinerii de despăgubiri, speculând prin aceasta disfuncţionalităţile acestor servicii”, spun în motivare magistraţii de la Tribunalul Vrancea. Dosarul se află, în prezent, în faza recursului la Curtea de Apel Galaţi, urmând ca această instanţă să decidă care dintre instanţele de rang inferior a pronunţat o sentinţă corectă.